Istoria periutei de dinti

Instrumentele de periere a dintilor dateaza din anii 3500 – 3000 i.H., cand babilonienii si egiptenii au confectionat o periuta de dinti din capatul unei crengute. Acestea au fost gasite in mormintele vechilor egipteni. In jurul anului 1600 i.H. chinezii au inventat „bastoane de mestecat” folosite pentru a improspata respiratia, confectionate din ramuri aromate de copaci.

Periuta de dinti asa cum o stim noi a fost pentru prima data realizata in Anglia, in jurul anului 1780 de catre britanicul William Addis. Manerul era confectionat dintr-un os de bovina, iar portiunea de periere din par de porc. Abia in anul 1844 a fost proiectata prima periuta cu 3 randuri de fir.

Pana la inventarea nailonului, de catre Du Pont, parul natural era singurul material folosit pentru periute. A durat cativa ani pana la aparitia firelor de nailon moi, care erau pe placul oamenilor in jurul anului 1950.

Desi pare greu de crezut, prima periuta electrica a fost fabricata in anul 1939, iar in America a ajuns abia in 1960 (Broxodent).

In zilele noastre, cu ajutorul tehnologiei, avem la dispozitie atat periute manuale cat si electrice in diferite forme, de diferite marimi, moi sau dure, in functie de preferintele fiecaruia dintre noi.

Fundamentele periutelor de dinti nu s-au schimbat din vremea egiptenilor si a babilonienilor: un maner si partea de periere cu care se curata dintii, insa metodele moderne si materialele sigure si igienice fac din periuta de dinti un instrument absolut necesar pentru intretinerea igienei orale.